Teutonii – Sabia din umbra negrei cruci

Rasare crucea neagra

Motivul crearii acestui nou ordin monastic al cavalerilor luptatori din avangarda armata a Bisericii Catolice a fost unul eminamente nationalist. Se pare ca si in acele vremuri indepartate, elementul etnic conta la fel de mult ca in prezent. Bunaoara, cronicarul francez Jean d’Ypres aminteste ca in anul 1143, Papa Celestin al II-lea a ordonat cavalerilor din Ordinul Ospitalierilor sa ia in grija lor un spital unde erau ingrijiti soldatii de origine germana care luptasera in cruciade. In asezamantul respectiv au inceput sa-si gaseasca adapost nenumarati pelerini si cruciati germani care isi cautau compania unii altora din simplul motiv ca nu vorbeau latina sau franceza, limbile care circulau pe atunci in Ierusalim. Caderea Ierusalimului sub dominatie musulmana nu a temperat insa avantul cavalerilor crestini din Europa, razboinicii veniti din indepartatele pamanturi nordice nerenuntand la lupta pentru recucerirea orasului sfant. Grupul de cavaleri germani din Palestina s-a distins in ochii papalitatii prin devotamenul si determinarea in lupta contra sarazinilor. Impresionat de daruirea acestor soldati, papa Celestin al III-lea a sustinut crearea noului ordin calaveresc al teutonilor.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Giacinto Bobone, Papa Celestin al III-lea (1106 – 1198) binecuvanteaza in 1192 Ordinul Cavalerilor Teutoni

Bazandu-se pe modelul oferit de ordinul templierilor, ordinul teutonic a fost definitivat drept grupare de elita a calugarilor razbonici abia in anul 1198, moment in care a primit comanda expresa a Papei de a  recuceri Ierusalimul si a apara Tara Sfanta de atacurile arabilor. Teutonii si-au creat propriile insemne heraldice, deosebite de cele ale templierilor, ospitalierilor, maltezilor si altor ordine cavaleresti medievale. Pentru a evidentia sobrietatea si seriozitatea tipic germanica precum si a aminti tuturor ca acesti noi calugari soldati pastreaza doliu pentru nenumaratii crestini cazuti in luptele cu musulmanii, teutonii si-au ales ca simbol crucea neagra pe fond alb. Imaginea crucii negre tronand peste scuturile, coifurile si pieptarele teutonilor a avut mai apoi o rezonata de trista amintire in randul slavilor de Est, dusmani traditionali ai teutonilor. Crucea lor a servit ca model pentru decoratiile militare si insignele regatului Prusiei. Nici Adolf Hitler nu a ramas insensibil la acest puternic simbol heraldic german, la ordinele Führerului, crucea teutonica regasindu-se in celebra decoratie germana, Crucea de Fier.

Tranzitia de la un obscur spital pentru etnicii germani, la unul dintre cele mai temute ordine militare ale cavalerilor catolici s-a facut in momentul in care Hemann von Salza a devenit al patrulea mare maestru al castei teutonilor. Noul ordin cavaleresc a primit sub forma de donatii pamanturi si proprietati pe locurile unde astazi exista Germania, Italia, Grecia si Palestina. Totul a fost insa in zadar. In ciuda renumelui lor de luptatori necrutatori si al spijinului papal, ordinul teutonilor se vede nevoit sa se retraga definitiv din Orientul Apropiat, sub loviturile tot mai indraznete ale armatelor Islamului. Teutonii au fost apoi lasati in plan secund in timpul campaniilor din Palestina, de catre ordinele mai bogate si mai influente ala Templierilor si Ospitalierilor. Cu toate acestea, perioada de glorie a teutonilor abia acum se nastea, ordinul stramutandu-se in Europa pentru a servi drept mana inarmata a catolicismului in conflictele cu statele slave nou aparute pe firmamentul Istoriei.

Slavi si germani

Ca un fapt interesant, stramutarea teutonilor in Europa are o nebanuita legatura cu Romania. In 1211, regele Andrei al ungurilor angajeaza ordinul teuton in apararea granitelor Transilvaniei contra atacurilor concentrate ale populatiei autohtone romanesti precum si impotriva raidurilor efectuate de cumani. Teutonii au primit atunci sub stapanire, in regim de feuda, Tara Barsei, denumita de ei Burzenland. Pe meleagurile brasovene, teutonii s-au ocupat cu paza si protectia viitorilor colonisti germani sositi din provincia Saxonia, colonisti pe care-i cunoastem sub numele de sasii din Ardeal! Situatia a mers bine timp de 13 ani, dar dupa acest interval teutonii s-au simtit ingraditi si exploatati de ungurii care stapaneau Ardealul. In consecinta i-au scris o petitie Papei Honorius al III-lea in care au cerut sa-i primeasca sub autoritatea lui. Gestul l-a infuriat pe regele ungur Andrei, care era deja alarmat de cresterea puterii teutonilor, drept urmare regele expulzandu-i in afara granitelor.

Teutonii se vad astfel nevoiti sa isi gaseasca un alt suveran caruia sa-i ofere serviciile lor de calugari mercenari. L-au gasit in persoana lui Konrad Intaiul, duce de Mazovia, care i-a chemat sa-i apere domeniile de atacurile triburilor germanice ale prusacilor, pagani mandri care ardeau de viu orice crestin prins. Acest eveniment marcheaza de fapt prima cruciada din Europa indreptata impotriva triburilor pagane care respingeau crestinismul. Cucerirea Prusiei a fost un proces dificil si sangeros in care teutonii au pierdut multi razboinici invesmantati in armura, iar luptele intre cavalerii purtatori ai stindarului crucii negre si triburile prusace au excelat in cruzime. Cronicile ordinului amintesc ca paganii prusaci “aveau obiceiul de a arde de vii cavalerii teutoni imbracati in armuri, pana in momentul in care armurile de fier pocneau precum coaja alunelor coapte. Crudul spectacol avea loc in fata altarelor zeilor prusaci”. Totusi, crestinismul avea sa se raspandesca incet dar sigur in sanul tuturor triburilor germanice, astfel incat teutonii ajung sa stapaneasca Prusia, stabilindu-si in aceste locuri cartierul general, odata cu definitivarea unui stat monastic similar cu cel condus de cavalerii ospitalieri in insulele Rodos si Malta.

Fortareata teutonilor din Konigsberg

Teutonii sunt cei care au fondat orasul Konigsberg, in onoarea regelui Otakar al Boemiei. Faima lor incepea sa se raspandeasca in Europa, cavalerii Ordinului Sfantului Toma din Anglia adoptand regulile si legile teutonice, iar Fratia Livoniana a Sabiei a aderat cu toti membrii sai la ordinul teutonilor. In scurt timp, atentia papei a fost atrasa de taramurile impadurile ale Lituaniei, populate de triburile razboinice ale slavilor lituanieni. Evident, teutonii au primit comanda de a raspandi “religia pacii si iubirii intre oameni” cu ajutorul sabiei. Deoarece papalitatea a promis iertarea pacatelor tuturor razboinicilor care vor macelari paganii Lituaniei in “campania de crestinare” ordonata de Vatican, multi mercenari din Anglia, Franta si Olanda i-au insotit in lupta pe teutoni.

Luptele au fost crude, crestinarea lituanienilor fiind un episod plin de atrocitati. Nu la fel s-a intamplat si in cazul conflictului ruso-teuton. Deranjati de ortodoxia rusilor, teutonii au atacat pamanturile acestora, cucerind cetatile Pskov, Izborsk si Koporia. Cand intentionau sa cucereasca si Novgorodul, s-au trezit in fata armatei printului Alexandr Nevski, nimeni altul decat invingatorul suedezilor in lupta de pe raul Neva. Batalia a avut loc in preajma Lacului Peipus (Pskovskoe). Conform cronicilor ruse, inclestarea a durat cateva ore, fara a se stabili vreun invingator. Atunci, Printul Nevski a ordonat o miscare magistrala care a schimbat sortii bataliei. Incet, incet s-a retras cu oamenii sai pe suprafata inghetata a lacului. Teutonii, vazand ca prind teren, l-au urmat in mod nesabuit. In acel moment, rusii s-au retras de pe gheata, iar Alexandr a poruncit ca arcasii sa-i sageteze de voie pe trufasii cavaleri germani. Acestia au incercat sa se retraga in dezordine, manevra care, amplificata de greutatea armurilor, a dus la cedarea stratului de gheata. In dezastrul care a urmat si-au pierdut viata 400 de cavaleri, 20 dintre acestia fiind membri ai forului de conducere. Doar 50 au scapat cu viata, urmand a fi vanduti drept sclavi de catre rusii victoriosi. Astfel s-a sfarsit incercarea de catolicizare a rusilor.

Reconstituirea celebrei batalii de pe Lacul Peipus in filmul istoric Alexandr Nevski

Teutonii, polonezii si… cativa moldoveni

Aflati in plina ascensiune, teutonii au fost atrasi si de posesiunile tanarului regat polonez . Polonezii trecusera de timpuriu la crestinism, imbratisand cultul catolic, dar acest aspect nu a contat prea mult pentru teutoni care nu priveau cu ochi buni dezvoltarea economica si cresterea ratei comertului din regatul vecin.  In plus vestile despre persecutiile si abolirea  ordinului templierilor i-au pus pe ganduri pe confratii lor teutoni. Cum frica si lacomia sunt doua surori nedespartite, teutonii si-au dorit tot mai multe averi, pamanturi si  castele. Cavalerii incorsetati in armuri grele au cerut regatului polonez castelele din Danzig, Swiecie si Tczew. In fata refuzului categoric al sleahtei, furia germanica s-a dezlantuit, iar o buna parte din regatul polonez a fost cucerita. Intentia teutonilor era aceea de a germaniza fortat populatia poloneza, bazanduse pe faptul ca aceasta metoda ar fi cumva inlesnita de credinta catolica comuna a celor doua parti combatante. La momentul cuminant al puterii si influentei lor, teutonii detineau tinuturile Prusiei, Livoniei, Estoniei si Pomeraniei. Pentru a contracara amenintarea teutona Marele Duce Jogaila al lituanienilor a trecut la catolicism si s-a insurat cu regina Jadwiga a Poloniei, luand numele de Vladislav Iagello si devenind rege deopotriva al polonezilor si lituanienilor.

Castele ale Teutonilor construite in Polonia la Radzyn si Kwidzyn

Bataliile de la Grunwald si Marienburg au fost inceputul sfarsitului pentru ordinul teuton. Insusi Ulrich von Jungingen, marele maestru si conducatorul ordinului, a pierit pe campul de batalie odata cu 50 din cei 60 conducatori de vaza ai teutonilor. Merita amintit ca fara aportul celor 400 de luptatori de elita moldoveni trimisi de voievodul Alexandru cel Bun sa-i ajute pe plonezi, sortii bataliei ar fi urmat sa se  incline inspre tabara teutona. Moldovenii i-au atras intr-o cursa pe teutoni, provocandu-i sa-i urmareasca calare pana la liziera unei paduri. Acolo, soldatii lui Alexandru cel Bun au descalecat in viteza si i-au potopit cu o ploaie de sageti pe greoii cavaleri germani. Cei scapati cu viata au fost ucisi fara greutate de sabiile moldave. “Operatiune” mult usurata din cauza faptului ca greutatea armurii unui teuton cazut de pe cal limita foarte mult gradul miscarilor nefericitului cavaler.

Gravura de la Marienburg care infatiseaza victoria moldovenilor asupra teutonilor

Nazismul, evaziunea si caritatea

Dupa infrangerea dezastruoasa de la Marienburg, ordinul teuton traverseaza secolele pe o panta descendenta. Teutonii primesc o lovitura grea chiar de la marele lor maestru, Albert von Brandenburg, cel care, in urma unui alt razboi pierdut cu regatul polon, paraseste credinta romano-catolica, alegand sa se converteasca la luteranism. Pe langa dezastrul ideologic a urmat si cel material. Albert von Branderbung cedeaza polonezilor insasi inima statului teuton, ducatul prusac fiind daruit in anul 1525 regelui Sigismunt cel Batran, regele Poloniei.

Dupa pierderea Prusiei, ordinul teuton isi concentreaza activitatile in interiorul granitelor Sfantului Imperiu Romano-German. Ordinul se muta apoi in viitorul imperiu Austro-Ungar, departe de campanile lui Napoleon Bonaparte. Pana in anul 1923 avea sa fie condus de membrii casei de Habsburg. In 1929, urmasii calerilor teutoni sunt regrupati intr-un ordin eminamente religios, de orientare romano-catolica, redenumit Deutschen Order (Ordinul Germanilor). Dupa anexarea Austriei de catre nazisti, ordinul a fost prigonit de Reich-ul lui Hitler, cu toate ca masina de propaganda nazista s-a folosit din belsug de imageria si simbolismul cavalerilor teutoni din perioada Evului Mediu. Membrii supravietuitori prigoanei naziste se refugiaza in Italia, pentru ca sa se reconstituie dupa cel de-al doilea Razboi Mondial pe teritoriul Germaniei Federale.

La sfarsitul anilor ’90 din secolul XX, temutul ordin  al teutonilor se transformase intr-o organizatie caritabila care incorporeaza si astazi numeroase clinici si spitale. De fapt, teutonii se regasesc in prezent sub forma unei organizatii istorico-caritabile care se ocupa si de sponsorizarea santierelor arheologise si organizarea unor circuite de turism in Israel. In urma cu cativa ani, ordinul a fost zguduit de un scandal financiar, pornit de la acuzarea de implicare in bancruta frauduloasa a conducatorilor ordinului. Ancheta din anul 2003, ordonata  de o comisie a parlamentului bavarez, nu s-a finalizat cu nicio acuzare concreta a vreunui membru al ordinului. Stranie situatie pentru urmasii unui ordin cavaleresc care facea in vechime acelasi legamant de saracie la care se raliau insasi cavalerii templieri.

SPUNE-TI OPINIA! Ce parere ai despre acest articol? Despre ce razboinici sau ordine cavaleresti ai dori sa citesti pe DESCOPERA.ro?

CITESTE SI:

• Templierii, slujitori ai diavolului?
• Lituania – fost taram al castelelor de lemn
• Istorii sub tais